Ce este sincronicitatea

Cuvîntul "sincronicitate" este forjat de Jung pentru a reda un concept care ii aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai multe fenomene psiho-fizice .

Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştietului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.

Cetonia aurata sau cărăbuşul de aur.

Dar această coincidenţă nu este una fără sens, o simplă coincidenţă. Folosind metoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filozofia esoterică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru o reînnoire şi o împrospătare a personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.

Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sînt înlănţuite a-cauzal.

Notă: Trebuie neapărta să semnalez un fapt regretabil privind sincronicitatea. Datorită aerului de misterios, conceptul a fost preluat de esoterişti, ocultişti, psihologi şi parapsihologi şi utilizat în mod abuziv în cazul unor evenimente sau fapte psiho-fizice care nu au nimic comun cu înţelesul acordat de Jung. Au apărut cărţi şi publicaţii care, la fel, se întrec în a aplica "explicaţia" sincronicităţii la evenimentele cele mai banale sau imaginare (fantasme, delir etc.). Acesta este motivul pentru care impactul ideilor lui Jung legate de sincronicitate nu mai este acelaşi!

În spatele acestor fenomene Jung plasează arhetipul sau constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, din lumea fizică, şi subiective, din universul psihicului individual.

Jung scrie o carte despre sincronicitate împreună cu fizicianul W. Pauli (laureat al premiului Nobel), carte pe care te invităm să o citeşti (nu ştim dacă s-a tradus în limba română).

Sincronicitate - un principiu de înlănţuire acauzală (versiunea în limba engleză)

Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii şi premoniţiei, la I Ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră. În psihoterapie este de asemenea prezentă, aşa cum am arătat deja.

Mulţi psihanalişti au notat anumite coincidenţe stranii în care pacienţii lor primeau informaţii despre ei, informaţii care nu erau accesibile publicului larg, pe căi extrasenzoriale. Vom reveni asupra acestui aspect într-un alt articol.

^ top